Rugăciunea mișcă brațul Omnipotenței

Nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentru că îi iubeai. (Psalmii 44:3)

Când se ivesc încercări care par inexplicabile, nu ar trebui să îngăduim ca pacea să ne fie tulburată. Oricât de nedrept am fi trataţi, să nu permitem patimii să apară. […]

Atât timp cât lumea progresează în nelegiuire, niciunul dintre noi nu trebuie să se flateze cu ideea că nu va întâmpina nicio greutate. Dar tocmai aceste greutăţi ne conduc în sala de audienţe a Celui Preaînalt. Avem posibilitatea de a căuta sfatul Aceluia care este infinit în înţelepciune.

Domnul ne spune: „Cheamă-Mă în ziua necazului” (Psalmii 50:15). El ne invită să aducem înaintea Lui greutăţile şi nevoile noastre şi dorinţa noastră după ajutor divin. El ne îndeamnă să stăruim în rugăciune. Îndată ce se ivesc dificultăţile trebuie să-I prezentăm cererile noastre sincere şi serioase. Prin rugăciunile noastre insistente, noi ne dovedim încrederea puternică în Dumnezeu. Conştiinţa nevoii noastre ne determină să ne rugăm stăruitor, iar Tatăl nostru ceresc este mişcat de rugăciunile noastre fierbinţi.

Adesea, aceia care suferă dispreţul sau persecuţia pentru credinţa lor sunt ispitiţi să creadă că sunt uitaţi de Dumnezeu. În ochii oamenilor, ei sunt în minoritate. După toate aparenţele, vrăjmaşul triumfa asupra lor. Dar ei nu trebuie să-şi calce conştiinţa. Cel care a suferit pentru ei şi care a purtat suferinţele şi durerile lor nu-i va părăsi.

Copiii lui Dumnezeu nu sunt lăsaţi singuri şi fără apărare. Rugăciunea mişcă braţul Omnipotenţei. Rugăciunea a cucerit împărăţii, a făcut dreptate, a căpătat făgăduinţe, a astupat gurile leilor, a stins puterea focului – noi vom înţelege ce înseamnă aceasta când vom auzi relatarea despre martirii care au murit pentru credinţa lor – şi a pus pe fugă oştirile vrăjmaşe (vezi Evrei 11:33,34).

Dacă ne consacrăm viaţa în slujba Sa, nu vom putea fi niciodată puşi într-o situaţie pentru care Dumnezeu nu a prevăzut ajutorul Său. Oricare ar fi circumstanţele în care ne aflăm, avem un Călăuzitor care ne arată drumul. Oricare ar fi problemele noastre, avem un Sfătuitor sigur. Oricare ar fi necazurile şi nevoile noastre sau chiar dacă ne-am simţi părăsiţi, avem un Prieten compătimitor. Dacă, în neştiinţa noastră, greşim, Hristos nu ne părăseşte. Vocea Sa clară şi distinctă se aude spunând: „Eu sunt Calea. Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6). „Căci El va izbăvi pe săracul care strigă şi pe nenorocitul care n-are ajutor” (Psalmii 72:12).

Parabolele Domnului Hristos, pp. 171-173

Împreună spre casă
Împreună spre casă
"Impreuna spre casa" este ghidul tau companion pentru anul 2016. Cartea insoteste trecerea ta prin timp, oferindu-ti zilnic portia de hrana pentru aspiratiile tale de a ajunge cat mai repede Acasa. Citeste acasa, citeste in masina, metrou sau avion, citeste ori de cate ori prinzi putin timp disponibil. Doar asa poti sa te pregatesti pentru a intra in noua casa.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentSecretul succesului
Articolul următorDincolo de întuneric (II)