Lucifer desconspirat

    A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. (Coloseni 2:15)

    Expulzându-l pe Satana din ceruri, Dumnezeu Şi-a demonstrat dreptatea şi a protejat onoarea tronului Său. Dar, când omul a păcătuit, cedând în faţa înşelăciunilor acestui spirit apostat, Dumnezeu Şi-a dovedit iubirea dându-L pe singurul Său Fiu să moară pentru omenirea decăzută. Caracterul lui Dumnezeu s-a văzut în lucrarea de răscumpărare. Argumentul puternic al crucii demonstrează universului întreg că drumul păcatului pe care l-a ales Lucifer nu putea fi pus în niciun fel pe seama guvernării lui Dumnezeu.

    Caracterul marelui amăgitor a fost demascat în conflictul care a apărut între el şi Hristos, în timpul lucrării pământeşti a Mântuitorului. Satana nu și-i ar fi putut atrage mai cu succes antipatia îngerilor cereşti şi a întregului univers loial lui Dumnezeu decât a făcut-o prin lupta nemiloasă pe care a dus-o împotriva Răscumpărătorului lumii. Blasfemia incredibilă de a-I cere lui Hristos să i se închine, îndrăzneala arogantă de a-L duce pe vârful muntelui şi pe acoperişul templului, intenţia criminală care s-a văzut atunci când L-a îndemnat să Se arunce de la acea înălţime ameţitoare, răutatea neobosită cu care L-a urmărit peste tot, inspirând în inima preoţilor şi a poporului hotărârea de a-I refuza iubirea şi de a striga: „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” – toate acestea au provocat uimirea şi indignarea universului.

    Satana a îndemnat lumea să-L respingă pe Hristos. Prinţul răului şi-a exercitat toată puterea şi viclenia pentru a-L distruge pe Isus, deoarece a văzut că îndurarea şi iubirea Mântuitorului, compasiunea şi bunătatea Lui îi prezentau lumii caracterul lui Dumnezeu. A combătut toate declaraţiile Fiului lui Dumnezeu şi a folosit oameni ca instrumente prin care să umple viaţa Mântuitorului de suferinţă şi tristeţe. Sofismele şi minciunile prin care a căutat să împiedice lucrarea lui Isus, ura lui manifestată în copiii neascultării, acuzaţiile sale nemiloase împotriva Aceluia a cărui viaţă era de o bunătate neegalată – toate acestea izvorau dintr-o dorinţă adâncă de răzbunare. Focurile înăbuşite ale invidiei şi răutăţii, ale urii şi răzbunării au izbucnit la Calvar împotriva Fiului lui Dumnezeu, în timp ce tot cerul privea scena într-o groază tăcută. […]

    Vinovăţia lui Satana nu mai avea acum nicio scuză. El îşi manifestase adevăratul caracter de mincinos şi ucigaş.

    Tragedia veacurilor, pp. 500, 502

    Împreună spre casă
    Împreună spre casă
    "Impreuna spre casa" este ghidul tau companion pentru anul 2016. Cartea insoteste trecerea ta prin timp, oferindu-ti zilnic portia de hrana pentru aspiratiile tale de a ajunge cat mai repede Acasa. Citeste acasa, citeste in masina, metrou sau avion, citeste ori de cate ori prinzi putin timp disponibil. Doar asa poti sa te pregatesti pentru a intra in noua casa.

    Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

    Publicate astăzi
    Articolul precedentCa stelele pe cer…
    Articolul următorChemarea (I)