Dar iată ce zice Domnul: „De îndată ce vor trece șaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini fată de voi făgăduința Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta.”
Ieremia 29:10
Anii au trecut, iar Iosia a rămas credincios lui Dumnezeu până la moarte. Însă, după el, poporul s-a abătut din nou. Deși Iosia se rugase cu toată inima ca țara să nu se depărteze de Domnul, oamenii au uitat repede. Știm acest lucru pentru că, aproximativ patru ani și jumătate mai târziu, Ieremia a început să transmită poporului avertismentele lui Dumnezeu: „Pentru că n-ați ascultat cuvintele Mele, iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului… Toată țara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani” (vezi Ieremia 25:3,8-11).
Șaptezeci de ani! Dacă un profet ar rosti astăzi o asemenea profeție, spunând că urmează o perioadă de pedeapsă care va dura până în 2096, cât de greu ne-ar fi să credem. Și totuși, exact asta s-a întâmplat. Profeția lui Ieremia s-a împlinit întocmai. În toți acei ani, Ieremia a rămas un glas singuratic. A continuat să vorbească, în timp ce unii au încercat să-l ucidă.
Singurul lucru pe care Dumnezeu l-a mai cerut de la popor a fost pocăința. Dar nici aceasta nu a venit.
Așa că Dumnezeu a rămas ferm în hotărârea Lui. I S-a frânt inima, dar știa că era singura cale prin care Își putea recupera o parte din copiii Săi. Ieremia a rămas pe poziție, iar acei puțini credincioși, precum Daniel și prietenii lui, au rămas statornici viului Dumnezeu.
Când oamenii L-au implorat pe Domnul să schimbe situația, El le-a răspuns: „Nici măcar să nu Mă mai întrebați! Rugați-vă pentru pacea Babilonului, pentru că acolo veți trăi. Nimeni nu se va întoarce acasă până în vremea nepoților voștri. Șaptezeci de ani! Nicio zi mai devreme!”
Câtă răbdare are Dumnezeu! El nu se grăbește, dar nici nu uită. Planurile Lui nu se frâng, chiar dacă pentru noi timpul pare lung și dureros.
Doamne al timpului, nu pot vedea viitorul. Tu vezi totul de la început până la sfârșit. Învață-mă să trăiesc clipa de acum cu credincioșie, să păstrez lumina Ta aprinsă chiar și când lumea pare întunecată. Ajută-mă să chem pe alții la pocăință și să aștept cu răbdare mântuirea Ta.
