Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.
1 Timotei 2:14
Iat-o: iubita lui, os din oasele lui. Privea cu încântare spre fruct în timp ce a mușcat cu poftă din el. Era delicios.
Biblia ne învață că șarpele (de fapt, diavolul) a înșelat-o pe Eva – a păcălit-o. Dar Pavel spune că Adam „nu a fost cel înșelat”. Asta explică cu siguranță de ce întreaga Biblie vorbește despre „păcatul lui Adam”, care ne-a băgat în toată această încurcătură! Păcatul Evei a fost păcat. Ea a ales propria cale în locul poruncii lui Dumnezeu. Nu avea nicio scuză să fie înșelată de șarpe, pentru că fusese deja avertizată despre războiul din ceruri.
Cu toate acestea, există o diferență între acest tip de neascultare și alegerea deliberată de a nu rămâne pe poziție, chiar dacă știi foarte bine că este greșit. „Adam”, spune Biblia, „nu a fost… înșelat”. Este șocant! Atunci, de ce a făcut-o?
Ați fost vreodată pe punctul de a face ceva greșit, ați ezitat, ați recunoscut chemarea conștiinței și a Duhului Sfânt și apoi ați făcut-o oricum? Eu da. De ce facem asta? Uneori este pur și simplu egoism: vreau ce vreau, când vreau! Alteori este mândrie: Dumnezeu va înțelege asta o dată, ceea ce înseamnă, de fapt, că eu știu mai bine decât Dumnezeu. Adesea este frică, și se pare că asta ar fi putut fi ceea ce l-a motivat pe Adam.
El nu mai simțise niciodată frica înainte. Dar iubita lui soție tocmai făcuse ceea ce li s-a interzis să facă. Ce se va întâmpla cu ea acum? Ce îi va face Dumnezeu? Dacă Adam o iubea cu adevărat, era clar că era corect să-i împărtășească soarta.
Ce lipsește din acest raționament? Încrederea! Știm că Isus ar fi murit pentru un singur păcătos. Adam nu știa încă acest lucru. Dar îl cunoștea pe Dumnezeu. Umbla cu El și vorbeau față către față, de la suflet la suflet. Adam știa că Dumnezeu o iubea pe Eva mai mult decât o iubea el. Nu putea să aibă încredere că Dumnezeu va veni cu un plan? Cum a putut să decidă că frica era calea de urmat? Dar a făcut-o. A luat fructul și a mâncat din el. Apoi a așteptat să moară.
Creatorule, Protectorule și Apărătorule, sunt copilul Tău. Tu niciodată nu greșești. Planul Tău este cel mai bun pentru mine. Te rog, protejează-mă de atacurile ascunse, de șiretlicurile și de atitudinea rebelă a diavolului. Mai presus de toate, te rog, apără-mă de egoismul și de mândria mea. Recunosc, îmi place ca totul să se întâmple conform planurilor mele. Preia tu controlul vieții mele și ajută-mă să mă las ghidat de Tine. Vreau ca Tu să ocupi primul loc în inima mea.
