Dragă prietene,
Sunt sigură că ai observat cel puțin o dată manifestările grandioase ale furtunii. Cerul începe să se întunece brusc, vântul suflă din ce în ce mai puternic, aerul devine dens, aproape sufocant, iar fulgerele încep să brăzdeze cerul, urmate de tunete. Ploaia transformă străzile în adevărate râuri, copacii se îndoaie și uneori se prăbușesc, iar obiectele lăsate afară sunt luate pe sus și aruncate de colo-colo.
Ți se pare cunoscută descrierea? Cum te simți în mijlocul furtunilor interioare? Lucrurile scapă de sub control, temerile și îngrijorările se instalează rapid, iar cei din jur par să nu înțeleagă câtuși de puțin gravitatea furtunii. În disperarea de a scăpa, te chinui să apelezi la toate metodele cunoscute, însă, cu putere și repeziciune, te afunzi mai tare.
În Matei 14:30, scrie: Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”. În drumul său spre Isus, Petru și-a retras privirea de la Domnul său și a început să privească la furtuna ce îl înconjura. S-a lăsat pătruns de aparențele înșelătoare ale îngrijorării firești și a dat frâu liber temerilor. Când a realizat însă că nu stă nimic în puterile sale să fie salvat, a strigat la Isus pentru ajutor. Îndată, Isus a întins mâna și Petru a fost salvat (Matei 14:31).
Când furtunile vieții îți întunecă orizontul, nu întârzia să strigi la Isus! Nu uita că El este Singurul care are cheia tuturor rezolvărilor și numai El poate liniști furtuna!
Cu prietenie, Lavinia Ciobanu
AMiCUS Iași
