Dragă prietene,
Uneori, mă confrunt cu probleme de caracter pe care le am de când mă știu și pare că nu le găsesc rezolvarea.
E o minune plină de semnificație pe care o face Domnul Isus: Un tată și-a adus copilul stăpânit de un duh mut. Copilul făcea spumă la gură, scrâșnea din dinți și rămânea țeapăn. O situație deplorabilă, dar, ca și cum nu era de ajuns, Isus a întrebat pe tatăl lui: „Câtă vreme este de când îi vine așa?” „Din copilărie”, a răspuns el. (Marcu 9:21) Nici ucenicii nu reușiseră să-l vindece. Ce poate fi mai rău de atât?
Uneori, ne asemănăm cu acest suflet chinuit în ce privește vechimea obiceiurilor noastre păcătoase. Poate că ai încercat să le rezolvi singur, ai văzut că nu poți și te-ai dus la familie, prieteni, pastori, la oameni pe care îi considerai cei mai apropiați de Dumnezeu – și totuși, niciun rezultat. Sunt acele gânduri, stări, sentimente, atitudini, obiceiuri care încă te țin departe de Domnul și cu care te lupți de atâta timp.
Acceptă-ți starea de neputință, lăsând mândria la o parte. De-a lungul timpului, se pot forma obișnuințe care nu [pot ieși] decât prin rugăciune și post (Marcu 9:29), iar unele pe care doar Isus le mai poate rezolva.
Vino și spune-I Domnului problemele, limita puterilor și slăbiciunea care te apasă și ia la schimb biruința. Iată promisiunea Lui: În ziua aceea, voi sfărâma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile și străinii nu-l vor mai supune. (Ieremia 30:8)
Cu prietenie, Rareș Tănase
AMiCUS București
