Dragă prietene,
Din păcate, de multe ori, în viață, se întâmplă să pierdem pe cineva drag, cineva care era acolo pentru noi mereu, cineva care ne iubea enorm și pe care și noi îl iubeam la fel de mult. În momentul acela, se poate să nu conștientizăm ce înseamnă să pierzi persoana iubită, însă simți că s-a schimbat ceva în tine… în inima ta apare un gol care parcă se adâncește pe zi ce trece…
Când suntem apăsați de durere, ne întrebăm mereu: De ce, Doamne?, încercând să obținem cu disperare un răspuns pentru a ne liniști cumva sufletul plin de amar și dor. Însă adevărul este că nu vom primi acel răspuns – cel puțin, nu cât timp vom fi pe acest pământ. Și pentru că încă ne aflăm aici, pe pământ, cred că speranța este răspunsul cel mai potrivit durerii noastre: speranța că, într-o bună zi, Dumnezeu va reveni, va învia și-i va lua la cer pe aleșii Săi, lăsând toată durerea în spate, făcând loc unei bucurii nemărginite a revederii veșnice.
Dumnezeu nu vrea ca vreunul dintre noi să piară sau să sufere. De aceea, a făcut sacrificiul suprem și L-a dat pe Fiul Său pentru noi. El te iubește mai mult decât îți poți imagina, iar dragostea Lui va umple golul și va liniști durerea și dorul pe care le simți acum.
Deschide-ți inima în Fața Lui și El te va vindeca, te va asculta, te va sprijini în fiecare zi. Încrede-te în mâna Sa și păstrează-ți speranța vie! Curând vă veți revedea, așa cum a promis: El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. (Apocalipsa 21:4)
Cu prietenie, Alice Jalbă
AMiCUS Paris
