Dragă prietene,
Un examen și o îngrijorare – două lucruri care m-au ajutat să învăț ce înseamnă credința în Dumnezeu și în promisiunile Sale.
Totul a început în sesiunea din vară. Eram foarte stresat… aveam două restanțe. Gândul meu nu putea fi liniștit, așa că am înălțat o rugăciune: Doamne, Te rog, promite-mi că voi lua restanțele! Nu vreau să le dau în alt an. A fost o rugăciune foarte fierbinte.
Ziua în care am primit rezultatele a fost amară, căci am aflat că picasem la o materie. 4,70 nota finală – așa de aproape, dar, în același timp, așa de departe. Mă gândeam că trebuie să reiau cursul anul următor, nu eram fericit și am început sa-L întreb pe Dumnezeu: De ce? Te-am rugat să mă ajuți și nu ai făcut-o! Este voia Ta?
Singura opțiune era să merg la catedră, să vorbesc cu doamna profesoară. În ziua aceea, înainte de a pleca de acasă, m-am rugat: Facă-se voia Ta, Doamne! Nu vreau să fie în zadar. Am stat de vorbă cu profesoara și, la un moment dat, a zis: E adevărat, v-am dat niște întrebări foarte complicate. Am să șterg câteva. Asta înseamnă că ai posibilitatea de a lua examenul. Bucuria mea era de nespus. Înainte de a pleca, profesoara mi-a spus: Nu ai venit în zadar. Am văzut cum Dumnezeu mi-a vorbit prin ea.
I-am mulțumit Domnului pentru că nu a uitat de promisiunea făcută și m-a întărit, exact așa cum El promisese că va veni și o va face. Să păstrăm cu fermitate nădejdea pe care o mărturisim, pentru că Cel care a promis este credincios! (Evrei 10:23 NTLR)
Cu prietenie, David Bogdan Gheorghiu
AMiCUS București
