Dragă prietene,
Tema sufletului a preocupat, de-a lungul secolelor, atât știința, cât și filosofia. Unii oameni de știință îndrăzneți consideră că sufletul este ceva tangibil, care poate fi cântărit.
În 1907, doctorul McDougal din Massachusetts a cântărit trupurile a 6 pacienți bolnavi de tuberculoză în fază terminală, pentru a observa dacă părăsirea sufletului în momentul morții are un impact asupra greutății corporale. După calculele făcute, acesta afirma că, după deces, fiecăruia dintre cei 6 subiecți masa corpului a scăzut invariabil cu 21 de grame.
Pentru cinefili, filmul 21 de grame prezintă ideea: „Se spune că, atunci când murim, pierdem din greutate 21 g. Greutatea unei monezi, a unei privighetori, a unui baton de ciocolată – și probabil a sufletului uman.”
Deși nici eu, nici tu nu ni-l vom cântări în grame, fie el ușor sau greu, ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? (Marcu 8:36)
La ce folos toate bogățiile, dacă nimic nu rămâne mărturie pe pământ?
Pierderea sufletului înseamnă mai mult decât pierderea vieții, un suflet pur reprezentând chintesența acesteia. Deci schimbul implacabil al oricărui lucru pentru suflet, chiar și al lumii înseși, este o „afacere” nedreaptă, el fiind unica dovadă a unei vieți trăite cu sens pentru Cer.
Prieten drag, te rog să îți păstrezi sufletul curat, astăzi și în toate zilele!
Cu prietenie, Daria Duță
AMiCUS București
