Dragă prietene,
Am fost mereu impresionată de experiența lui Iov cu Dumnezeu. Nu numai de cea care L-a îndemnat pe Acesta să-i spună Satanei: Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. (Iov 1:8), ci, în special, cea în care Domnul i-a zis: Îți dau pe mână tot ce are (Iov 1:12).
Iov era un om fără prihană (Iov 1:1) – Dumnezeu îl iubea. Și totuși, a permis tot dezastrul care s-a revărsat asupra familiei și averilor lui. Mă uimește aici nu faptul că Dumnezeu permite suveranitatea Satanei peste tot ce are Iov, ci, mai degrabă, faptul că atunci când Satana pune la îndoială alegerea liberă a lui Iov de a fi neprihănit (Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? (Iov 1:10)), Dumnezeu are așa multă încredere nu numai în credința lui Iov, ci, mai ales, în liberul arbitru pe care Satana îl pune la îndoială.
Cea mai mare lecție pe care o desprind este că suferința nu este dovada inexistenței lui Dumnezeu, așa cum aud foarte des astăzi. Suferința este consecința unei lumi conduse de liberul arbitru, deși acesta a fost dăruit de Dumnezeu din dragoste și încredere. Suferința nu este numai o consecință a păcatului, ci poate fi un tablou al luptei Satanei cu Dumnezeu. Pentru că avem liber arbitru, arma Satanei este suferința.
Ferește-te să faci rău, căci suferința te îndeamnă la rău! (Iov 36:21) Suferința este modul Satanei de a te face să îl alegi pe el prin cum reacționezi la aceasta.
Fă din suferință o oportunitate de a arăta că, datorită liberului arbitru, Îl lauzi pe Dumnezeu nu pentru cum îți merge, ci pentru Cine este El!
Cu prietenie, Edelina Ciupagu
AMiCUS București
