Dragă prietene,
Nu-i așa că e frumos să vezi? Culori, nori, oameni, zâmbete, uneori lacrimi. Dar tot e frumos – e un privilegiu, o binecuvântare. Isus ne-a zis: Ferice de ochii voștri că văd. (Matei 13:16)
Într-adevăr, ferice de noi! Acest mic organ m-a fascinat mereu, de la culoarea irisului până la formarea imaginii pe retină.
Referindu-se la complexitatea ochiului, Darwin mărturisea în Originea speciilor: ,,Poate părea o adevărată nebunie să presupui că ochiul, cu sistemele sale complexe pentru ajustarea distanței și a intensității luminii, pentru corectarea anomaliilor cromatice și de sfericitate, este rezultatul selecției naturale.” Până și cel mai înflăcărat adept al teoriei evoluționiste admite asta. Ironic, nu-i așa? Și pe bună dreptate. Cine a citit vreodată în obiectivul unui aparat sau a unei camere de luat vederi dezamăgire, entuziasm, milă sau cruzime, blândețe sau ură, compasiune sau indiferență, așa cum se poate citi în ochii unui om? Cine a văzut vreodată un obiectiv la un aparat de fotografiat scăldat în lacrimi de durere sau strălucind în lacrimi de bucurie?
Când am aflat aceste informații, am realizat cât de minunat și complex am fost creați: ochiul omenesc este singurul organ al corpului care poate funcţiona oricând la capacitate de 100% fără a avea nevoie de odihnă. Dacă ochiul uman ar fi o cameră foto, ar avea 576 de megapixeli. Irisul uman are 256 de caracteristici unice, în timp ce amprenta umană doar 40. Ochii tăi se pot focusa pe 50 de obiecte diferite într-o singură secundă. Poate diferenţia până la 10 milioane de culori diferite. Uimitor, nu-i așa?
Te provoc ca azi să te uiți mai atent în ochii oamenilor și chiar să le zâmbești.
Nu uita: Pentru a vedea ochi frumoși, trebuie să observi frumosul din ceilalți. Eu văd creația în ochii tăi. Dar tu?
Cu prietenie, Odette Românu
AMiCUS Timișoara
