Dragă prietene,
Analizând comportamentul vulturilor, ornitologii au descoperit faptul că, pentru a-și construi cuibul, zburătoarele își smulg pene și puf de pe propriul corp și fac un cuib moale și confortabil într-un loc greu accesibil. După apariția puilor și după creșterea lor, vulturii maturi încearcă să-i scoată din cuib, provocându-i să zboare. Prin urmare, încep să smulgă puful din cuib și lasă doar carcasa tare și austeră ce a fost inițial, încearcă să îi momească mâncând la o mică distanță de cuib sau scutură cuibul. Scuturând cuibul, puii își vor pierde echilibrul și vor pica din cuib în gol. Aruncând o privire fugară acestei imagini, ne putem gândi la neglijența cumplită pe care o adoptă vulturii adulți, însă, îndreptându-ne atenția către puiul ce se îndreaptă către abis, observăm că unul dintre părinți așteaptă ca aripile sale să constituie o plasă de salvare pentru puiul care încă nu știe să zboare. Prin astfel de repetări, puiul va învăța să-și utilizeze aripile și să se salveze singur.
Ne naștem și creștem într-un mediu preponderent sigur și confortabil, însă, pentru a depăși stadiul incipient și a atinge scopul pentru care am fost creați, de multe ori, este nevoie să ieșim din cuibul protector. Iar pentru că Dumnezeu ne călăuzește într-un mod activ, este posibil ca uneori „cuibul să fie scuturat”.
Dacă astăzi vei trece prin momente în care vei simți că lumea ta se clatină, întreabă-te dacă nu cumva există posibilitatea ca aceasta să fie modalitatea prin care Dumnezeu rearanjează viața ta după voia Lui. Acceptă provocările de a ieși din zona de confort și nu uita că dacă vrei să zbori, trebuie să ieși din cuib!
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; și ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră. (Psalmii 91:11-12)
Cu prietenie, Geanina Costaș
AMiCUS Iași
