Dragă prietene,
Am citit versetul acesta și mi-a rămas în minte: Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit și noi tot nu suntem mântuiți! (Ieremia 8:20) Pe cât de îngrozitor, pe atât de adevărat.
Mă gândesc că lui Dumnezeu Îi place să lucreze în echipă. Și, dacă suntem într-o echipă, fiecare are un rol. El Și-a îndeplinit rolul: Harul Meu îți este de ajuns. (2 Corinteni 12:9) Atunci, blocajul e la partea cealaltă. Mi-am dat seama că cel mai mare dușman al meu sunt eu. Gândurile, atitudinile, lipsa de iubire…
Domnul știe despre această problemă și ne spune radical: Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață decât să ai două mâini și să mergi în gheenă. (Marcu 9:43) Dacă locul în care mergi îți creează gânduri nepotrivite, nu mai merge; dacă aplicațiile pe care le folosești nu te cresc, renunță la ele; dacă prietenia cu o persoană te depărtează de El, renunță la ea. Prietene, până când vrei să te minți cu gândul că Domnul trece cu vederea?
Se cere o transformare a esenței, nu a ambalajului, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. (Luca 17:21) Cum poate fi ceva sfânt în mijlocul a ceva păcătos?
Nimeni și nimic nu poate închide ușa deschisă de Domnul (harul) – decât tu. Și nu ești ispitit peste puteri.
Strădania de azi e mai bună decât durerea de mâine. Sunt oameni care sacrifică tot pentru o cunună care se veștejește, cea pământească. De ce nu ai sacrifica tot pentru o cunună veșnică?
Cu prietenie, Rareș Tănase
AMiCUS București
