Dragă prietene,
Când ți-ai învins ultima dată frica? Ce fel de cauze îți declanșează frica? Acțiunile celor din jur sau propriile tale gânduri?
Eu, la fel ca majoritatea oamenilor, cu mare dificultate reușesc să îmi înving cu adevărat o frică. Fie că vorbim despre rostirea unui discurs sau despre a cânta o piesă, fie că ne gândim la anxietatea socială sau frica de moarte, fiecare generație are frici caracteristice ei.
O concluzie la care am ajuns și despre care vreau să îți spun este că frica înăbușă potențialul victimei, înlăturând-o de la planul pe care Dumnezeu i l-a dat. Capacitatea noastră de a-L sluji pe Dumnezeu este mult diminuată din cauza unor frici, uneori imaginare, în care ne scufundăm.
Citind Scriptura, am găsit textul din 2 Timotei 1:7, care spune așa – Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință. Puterea sufletească, dragostea și chibzuința sunt printre virtuțile la care trebuie să aspirăm și care să ne definească.
Dacă dorim să Îl slujim pe Dumnezeu din toată inima și cu toată capacitatea noastră, trebuie să alegem credința în locul fricii. Starea inițială în care am fost creați de Dumnezeu nu mai trebuie să fie înjosită și de frică, căci este suficient mânjită de păcat.
Nu uita că, dacă dorești să fii așa cum spune acel cântec, din nou, ca la început, cu gândul neumbrit și necăzut, trebuie să renunți la frică!
Cu prietenie, Lucas Avrămescu
AMiCUS București