Da, am vorbit, fără să le înțeleg, de minuni care sunt mai presus de mine și pe care nu le pricep.
Iov 42:3 u.p.
Ai făcut lucruri fără sens? Te-ai aventurat în acțiuni pe care nu le înțelegeai? Mai direct, te-a interesat vreodată cât de necesară este cunoașterea și înțelegerea acțiunii pe care o faci?
Într-o conferință susținută în fața studenților de la o universitate de prestigiu din Occident, Ravi Zacharias a fost provocat de unul dintre tineri prin afirmația: „În viața asta totul este fără sens.” „Nici tu nu crezi asta”, i-a răspuns Ravi. Tânărul dădea din umeri nedumerit.
„Dacă viața nu are sens, ce ai spus tu nu poate fi înțeles. Dacă totuși există sens, atunci afirmația ta este o minciună.” Studentul a rămas fără glas.
Când te aventurezi în tirul de întrebări de dragul argumentelor și al drepturilor pe care le revendici, oprește-te din focul adrenalinei și încearcă să culegi sensul interogațiilor tale. Poți fi frustrat pe viață, pe oameni. Poți fi mânios pe creștinii fără cap, pe evangheliștii mărunți, chiar pe cei care îți spintecă prezentul cu lovituri imperiale ale mântuirii. Ai dreptul la reacție. Totuși… nu cred că e cinstit, asemenea lui Iov, să te baricadezi cu „de ce”-uri înainte de a pricepe ce spui. Există o minimă cerință a celui ce în revolta lui se lasă dus de val: cunoașterea și înțelegerea sensului în afirmațiile aruncate din cerul gurii.
Roagă-te să poți găsi calmul în formularea argumentelor tale.
Provocare: La fiecare reacție, ia-ți timp să poți înțelege ceea ce spui sau faci.
