Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină.
Geneza 1:3
Eram legat la ochi și apoi lăsat să prind tinerii ce își schimbau locurile și treceau pe lângă mine. O stare ciudată. Fără lumină, eram redus la stadiul de legumă. Mă mișcam în toate direcțiile, dar fără eficiență. Fără repere, într-o lume a beznei, voința îmi era redusă la neputință – rațiunea fracturată, iar intențiile toate – anulate.
Când Helen Keller, prima persoană oarbă și surdă care a absolvit un colegiu, a fost întrebată: „Este ceva mai rău pe lumea asta decât să fii orb?”, a răspuns, fără ezitare: „Să ai ochi și să nu vezi!” Adică!? Să alegi o viață a ascunzișului. Să trăiești în aparențe. Să te refugiezi în bezna compromisului. E varianta ce ți se servește prin cuvinte prețioase ca autonomie, autodeterminare, viața privată. În timp ce cauți să-ți dezvolți sinele utilizând cuvinte mari, s-ar putea să te pierzi pe tine într-o lume fără ieșire.
Nu uita! Dumnezeu ne-a dăruit lumina. O ai la îndemână zi de zi. E Cuvântul divin. Prin lumina Cuvântului suntem deosebiți. Viața devine vizibilă, faptele — transparente și, prin noi, se creează contrastul față de lumea întunericului. Roagă-te să biruiești ispita de a ascunde faptele.
Provocare: Descoperă în viața ta un obicei rău care te face să ocolești lumina. Prin rugăciune, cere-i lui Dumnezeu să te scape de povară și să-ți ofere lumina Lui ca o călăuză în viața personală.
