Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, dar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.
Matei 21:44
Din acest text biblic reiese că zdrobirea este inevitabilă și este de preferat spulberării. Zdrobirea omului vechi face posibilă reconfigurarea omului nou, iar aceasta este lucrarea binecuvântată a lui Dumnezeu asupra vieții celui credincios. Din această perspectivă, zdrobirea nu este o pierdere ireversibilă a organelor vitale, ci o tehnologie divină prin care Dumnezeu reformulează viața celui care se lasă transformat de El.
Spulberarea, în schimb, este o distrugere definitivă, o prefigurare a eradicării răului din univers. Spulberarea este soarta finală a celor nezdrobiți și netransformați de harul lui Dumnezeu. Zdrobirea sau spulberarea este o alegere pe care fiecare ființă umană o poate face. Niciuna dintre ele nu este câtuși de puțin confortabilă, dar, în timp ce zdrobirea aduce viața cea nouă prin Duhul Sfânt, spulberarea nu aduce decât ștergerea definitivă din lista de prieteni ai lui Dumnezeu.
Elementul contondent și într-un caz, și în celălalt este Stânca Hristos. Dacă cineva se aruncă în mod voluntar peste această stâncă, se zdrobește și apoi intră în îngrijirea atentă a marelui Vindecător.
Este foarte interesantă manevra chirurgicală a ortopedului, care, în cazul unui os rupt și vindecat greșit, trebuie mai întâi să frângă osul pentru ca apoi să îl așeze corect.
Hristos va pune lucrurile la locul lor pentru ca omul cel nou să poată funcționa frumos și armonios o veșnicie.
Care părți ale ființei mele spirituale mai au încă nevoie de zdrobire și reconfigurare, pentru a fi cu totul o ființă nouă în Hristos?
