Când li se înmuia inima, le zâmbeam și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
Iov 29:24
Iov își descrie viața publică avută înainte de a fi lovit de nenorocirile lui Satana. El era un vorbitor ascultat și apreciat pentru calitatea sfaturilor și ideilor sale, care aduceau bucurie și binecuvântare celor care îl ascultau.
Pe măsură ce audiența era captivată de frumusețea și utilitatea mesajului său, Iov scotea din tolbă noi mijloace de a spori impactul cuvintelor sale. Și atunci Iov lăsa capul ușor pe spate și le zâmbea din toată inima. Zâmbetul său umplea atmosfera aceea solemnă de lumină și bucurie autentică.
Zâmbetul este și rămâne unul dintre cele mai eficiente gesturi care pot transmite bunăvoință, dragoste și înțelegere. Dar zâmbetul este un gest complex. Uneori, este încărcat de bucurie și satisfacție, alteori, este mesagerul unei dureri și compasiuni profunde. Un loc aparte îl ocupă zâmbetul unui martir din Praga, atunci când o biată bătrânică se grăbea, șchiopătând, să adauge propria sarcină de surcele la rugul care se întețea în jurul bravului muribund, martir pentru Hristos.
De acolo ne parvine expresia: „Sfântă simplitate”, care este o laudă adusă sincerității lipsite de discernământ, dar o laudă exprimată cu puțin umor dureros și tardiv.
Un zâmbet nu îl costă nimic pe cel care îl oferă, dar poate însemna un mare lucru pentru cel care îl primește. Lumea poate fi la un moment dat mult prea ocupată pentru a-ți mai zâmbi. Zâmbește-le tu oamenilor din jur! Pentru tine nu înseamnă un efort prea mare, dar pentru ceilalți poate fi ca o oază în deșert.
Cum să nu uit să zâmbesc ori de câte ori am ocazia de a face acest bine cuiva?
