În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.
Ioan 16:33
Una dintre marile noastre aspirații este aceea de a reuși, de a controla și de a fi deasupra – de a fi învingători. O asemenea motivație stă la baza marilor competiții și confruntări umane și cu precădere la baza marii lupte dintre bine și rău, dintre lumină și întuneric, dintre ființă și neființă. Existența și dramatismul acestei mari lupte dintre Dumnezeu și Satana sunt cât se poate de evidente și tulburătoare.
Învățătorul oamenilor le-a spus ucenicilor Săi că lupta este dură, plină de pierderi și sacrificii, dar un lucru rămâne sigur: El este Învingătorul definitiv și ireversibil al marii lupte. Având în vedere această realitate, ucenicii trebuiau să aibă curaj și să se implice în confruntare plini de credință și speranță în victoria lor finală. Această biruință a fost deja câștigată și așteaptă să fie conferită și urmașilor Săi.
Bătălia credinței nu se dă undeva dincolo de viețile noastre, pe un câmp de luptă care să nu ne afecteze fizic și emoțional. Terenul vieții noastre este spațiul în care are loc încleștarea forțelor întunericului și ale puterii, iubirii și dreptății lui Dumnezeu. Noi suntem combatanți cu normă întreagă în această bătălie. Nu primim permisii, nu ne luăm concedii și nu suntem absolviți de asprimea și dificultățile acestei lupte spirituale.
Îndrăzneala recomandată de Isus ne susține moralul, care este foarte important în atingerea victoriei. În timp ce este deja a Domnului, biruința devine treptat și a noastră, datorită atașamentului nostru față de cauza lui Dumnezeu și față de adevărul Său. Puterea de a duce luptele Domnului și răbdarea sfinților de care avem nevoie vin tot de la Dumnezeu, prin har și prin credință.
Cum mă pregătesc pentru triumful cauzei lui Dumnezeu, în ciuda atâtor semne ale eșecului și slăbiciunii ființei umane și a bisericii Sale?
