SUNET

Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos.
1 Tesaloniceni 4:16

Sunetul celei de a doua veniri este diferit de orice sunet pe care l-au auzit oamenii vreodată. Nu știm exact mesajul strigătului lui Dumnezeu, dar el trebuie să fie în legătură cu învierea drepților, asupra căreia se concentrează și glasul arhanghelului și trâmbița lui Dumnezeu. Este foarte probabil ca toate cele trei mențiuni să se refere la unul și același lucru – chemarea morților sfinți să vină afară din morminte.

Sunetul vizează simțul auzului și reprezintă o cale de comunicare preferată de o parte dintre noi, oamenii – aceia care suntem auditivi.

Auditivul se așază aproape de vorbitor ca să prindă fiecare cuvânt și să savureze fiecare inflexiune a vocii. El are parte de cele mai puternice impresii pe calea sunetelor. Auditivul poate asculta cele mai delicate acorduri muzicale cu ochii închiși, deoarece muzica îi transmite un mesaj complet și profund, care îi înfiorează întreaga ființă.

Sunetul venirii Domnului se adresează în primul rând celor care au adormit în credință și se califică prin harul Domnului să aibă parte de prima înviere. Efectul acestui sunet este de-a dreptul miraculos. Deși materia corpului celor drepți s-a reintegrat în pământ, la sunetul acesta elementele chimice necesare reconstituirii fizicului celor salvați se configurează, într-o fracțiune de secundă, pentru a permite vieții celei noi și veșnice să-și poată lua cursul în cele mai bune condiții.

Sunetul venirii Domnului este glasul puterii lui Dumnezeu de a-Și supune toate lucrurile.

Sunt și eu un auditiv sau cunosc un auditiv? Voi fi printre cei care vor auzi glasul lui Dumnezeu chemându-i pe cei drepți la viața veșnică?

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor