De aceea, dați-vă și voi toate silințele ca să uniți cu credința voastră fapta.
2 Petru 1:5
Silința pe care o recomandă apostolul Petru aici este un efort susținut, până la atingerea obiectivului, și anume unirea convingerilor cu practica. Obiceiurile și stilul de viață reprezintă un produs final al credinței acceptate formal, pentru care creștinul trebuie să lupte cu perseverență și cu o anumită îndârjire, pentru a ajunge la transformarea cel puțin semnificativă a vieții.
Renașterea spirituală întâmpină câteva dificultăți majore din cauza rutinei și a vechilor obiceiuri și practici, adânc înrădăcinate în modul vechi de trăire a vieții.
Rutina se prezintă ca niște automatisme de comportament la care recurgem fără stres și fără efort deosebit. Fizicul și psihicul nostru au tendința de a urma vechile cărări, dacă nu intervenim hotărâți și viguros în direcția înnoirii vieții.
Pentru ființa umană, calea obișnuințelor este o modalitate foarte eficientă și economică de a se manifesta. Există însă riscul ca deprinderile nesănătoase și gusturile pervertite să pună în mod foarte serios în pericol sănătatea noastră fizică și spirituală, și atunci este nevoie de perseverență și zel pentru instalarea unui comportament nou și sănătos.
Vestea bună este că, în această confruntare acerbă uneori cu sinele, nu suntem lăsați să ne descurcăm singuri. Mijloacele harului divin ne stau permanent la dispoziție. Stăruința noastră este susținută de Duhul Sfânt și de Cuvântul sfânt și are toate șansele să ajungă la victorie.
Viața nouă cu ajutorul lui Hristos este o realitate tangibilă și merită tot efortul nostru pentru a fi atinsă.
Care sunt deprinderile vechi cu care încă mă mai confrunt și în legătură cu care am nevoie de susținere divină pentru a le aduce sub control?
