Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat.
Coloseni 2:16
Munca și odihna formează un tandem vital și fiecare dintre cele două are nevoie de atenție. Echilibrul și chibzuiala sunt necesare pentru a administra corespunzător relația dintre activitate și repaus. Munca are nevoie de reguli sănătoase, iar sărbătoarea, de un program adecvat.
Perioadele de destindere se disting prin interesul mai accentuat pentru mâncare și băutură decât în zilele de muncă. De aceea apostolul face observația că discuția despre hrană se naște mai ales în ocaziile de sărbătoare. Toate cele trei elemente enumerate în a doua parte a textului se referă la ocazii festive: sărbătoare, lună nouă sau zi de Sabat.
Pentru beneficiarii imediați ai acestei epistole, enumerarea sărbătorilor avea o semnificație specială, datorită sabaturilor specifice tradiției sfinte stabilite chiar de Dumnezeu la Sinai. Fiecare dintre sărbătorile săptămânale, lunare sau anuale are propria sa valoare simbolică și tipologică.
Sabatul săptămânal comemorează creația și pe Creator, sabatul de lună nouă consfințește bucuria sfântă în contrast cu cea a lumii, sabaturile anuale constituie repere ale desfășurării și dezvoltării planului de salvare al lui Dumnezeu. Paștele amintește de eliberarea din robie și prefigurează sacrificiul Mielului lui Dumnezeu. Cincizecimea ilustrează revărsarea Duhului Sfânt, iar Ziua Ispășirii și Sărbătoarea Corturilor vorbesc despre judecata divină preadventă și finală, precum și despre așezarea din nou a lucrurilor.
Sărbătorile noastre în lumina Bibliei trebuie să poată aduce bucuria și refacerea necesare, folosind cu înțelepciune și har, pe lângă programul de activitate specific, și valoarea unei hrane sănătoase și plăcute.
Cu ce pot contribui la calitatea sărbătorilor la care particip, să fie mai frumoase și pline de semnificație și binecuvântare?
