Chiar împăratul Cirus a scos din templul din Babilon uneltele de aur și de argint ale Casei lui Dumnezeu.
Ezra 5:14
Proaspăta autoritate instalată la putere după căderea Babilonului a fost Medo-Persia lui Cirus al II-lea, sau Cirus cel Mare. Acest împărat se distinge prin două elemente față de potentații de dinaintea lui. În primul rând, Cirus este primul împărat care, deși se declară susținător devotat al lui Marduk, zeitate ancestrală din vremuri uitate, recunoaște totuși dreptul țărilor supuse de a avea zeitățile proprii. Așa ceva nu se mai întâmplase până atunci. Această atitudine originală față de credințele altora i-a adus faima celei de-a doua caracteristici, și anume, el a fost primul mare cuceritor. Cirus cel Mare și-a construit un imperiu cum nu a mai fost altul înainte, ca întindere și ca durabilitate. Dacă Neobabilonul lui Nebucadnețar a durat 70 de ani, Persia lui Cirus cel Mare a durat de trei ori pe atâta.
În istoria biblică, Cirus rămâne împăratul neevreu eliberator al poporului Israel, un adevărat „uns” (mesia) al lui Dumnezeu (vezi Isaia 45:1). În această calitate, Cirus cel Mare se distinge prin restituirea obiectelor sacre din templul de la Ierusalim, pe care Nebucadnețar le dusese în Babilon și pe care Belșațar, nepotul acestuia, nu s-a sfiit să le profaneze și mai rău, folosindu-le ca vase de servit la festinul său imoral.
Restituirea făcută de Cirus cel Mare nu se rezumă la obiectele din templu, ci vizează și reconstruirea acestui edificiu sacru din Ierusalim, pe cheltuiala curții imperiale a Persiei. Este normal ca, prin acest gest, Cirus să câștige respectul și onoarea din partea poporului evreu. Restituirea rămâne fapta cea mai apreciată de cei supuși la cei veniți la putere.
Există ceva ce și eu pot restitui cuiva? Poate ceva de restituit lui Dumnezeu, după ce alții de dinaintea mea l-au sustras pe nedrept?
