Iacov a zis casei lui și tuturor celor ce erau cu el: „Scoateți dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curățiți-vă și schimbați-vă hainele.”
Geneza 35:2
Sosise vremea reformei în casa lui Iacov. Lucrurile nu mai puteau continua așa. Dina fusese violată de prințul din Sihem. Frații ei se răzbunaseră crunt pe locuitorii cetății, omorându-i. Din fericire, cetățile din Canaan nu prea aveau legături apropiate și nu a urmat nicio reacție din partea celorlalte cetăți. Dar Iacov se simțea în nesiguranță. Știa că el avea principala responsabilitate pentru tot ce se întâmpla în familia sa.
Reforma trebuia să înceapă cu modul de închinare. Credința în Dumnezeul creator, Iahve, era în mod oficial adoptată de familia lui, dar mai erau zeități casnice pe care Rahela le luase de la tatăl ei. Amestecul de zeități alături de Domnul Dumnezeu crea o stare de confuzie și disconfort care trebuia rezolvată cumva.
Iacov și-a invitat familia la o adunare solemnă. A explicat cât se poate de clar situația-limită în care se ajunsese, iar lucrurile cereau o acțiune curajoasă și radicală. Toți dumnezeii care Îi făceau concurență lui Dumnezeu trebuiau eliminați în mod hotărât și complet. Patriarhul a făcut un apel ferm la acțiune. În paralel cu scoaterea și îngroparea idolilor, trebuia schimbată întreaga viață, fapt sugerat și prin igiena generală a gospodăriei și a oamenilor.
Reformele continuă să fie necesare și astăzi. Pentru că un inamic urmărește cu atenție toate mișcările noastre, este important să nu i se permită niciun amestec în aplicarea reformelor personale sau generale. De aceea lucrurile trebuie făcute cu mintea lucidă, calm și echilibru, permițându-I Duhului Sfânt să conducă procesul schimbării. Altfel, riscul unei mișcări fanatice este foarte mare. Reforma începe cu inima și continuă cu obiceiurile și comportamentul.
Când am făcut ultima reformă și când va trebui făcută următoarea?
