Samuel a luat o piatră pe care a pus-o între Mițpa și Șen și i-a pus numele Eben-Ezer, zicând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.”
1 Samuel 7:12
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, aflată la început de drum, credea că doar cei care trecuseră prin Marea Dezamăgire, când toți așteptau ca Isus să vină pe 22 octombrie 1844, erau rămășița. Biserica era închisă pentru noi membri. Unii aduc astăzi în discuție aceste fapte pentru a ne pune în încurcătură și a ne provoca durere. Numai Dumnezeu știe totul. Primii adventiști erau siguri că Dumnezeu îi va călăuzi și le va da o nouă înțelegere la timpul potrivit. Și aveau dreptate. Au trecut doar câțiva ani până când și-au dat seama de greșeala politicii ușilor închise și au început lucrarea misionară. Biserica a crescut rapid: de la 3.500 de membri la înființare la 16.000 până în 1880. Nevoia unei declarații a credinței lor devenea tot mai mare.
Dar cum puteau să se asigure că această declarație de credință permitea genul de neînțelegeri pe care știau că oamenii le vor avea întotdeauna? Mai întâi au crezut că Isus va veni în 1843, apoi în 1844. Le-a luat ceva timp să ajungă la un acord asupra adevărului Sabatului. Apoi au fost confuzi în privința ușii închise. Mesajul despre sănătate abia începea să se răspândească. Știau că, atâta timp cât suntem ființe păcătoase, chiar și cei mai buni creștini nu pot înțelege deplin adevărul lui Dumnezeu și că singura certitudine este că El ne va conduce spre o înțelegere tot mai clară a slavei Sale.
În 1872 a fost publicată o broșură cu 25 de principii fundamentale, nu pentru uniformitate, ci pentru a răspunde întrebărilor și a corecta afirmațiile false (Schwartz, Lightbearer to the Remnant, Pacific Press). De-a lungul secolului și jumătate care a trecut, aceste principii au fost completate și revizuite, ajungând la cele 28 pe care le avem astăzi.
Dumnezeule al adevărului, Tu ne-ai condus până aici. Tu ai condus acele suflete curajoase în vremurile de început și Tu ne conduci și astăzi. Condu-mă și pe mine! Arată-mi cum să cresc în gândirea mea așa cum au făcut-o ei și cum să fiu suficient de matur pentru a accepta adevărul nou fără a întoarce spatele la nimic din Cuvântul Tău!
