Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă.
Geneza 32:31
O rană poate fi rezultatul unui accident, al unei întâmplări nefericite sau poate fi produsă de cineva rău intenționat. Există și răni pe care le face Dumnezeu.
Oricum, Dumnezeu cunoaște toate rănile pe care le avem, dar mai ales pe cele făcute de El. Această ultimă categorie are o semnificație specială. Rănile făcute de Dumnezeu vor rămâne dovezi ale intervenției Sale în viața noastră, iar amintirea acestor intervenții nu trebuie pierdută.
În urma întâlnirii dintre Saul din Tars și Isus, la porțile Damascului, viitorul apostol al neamurilor a primit o rană spre aducerea-aminte a acestei întâlniri.
Pavel și-ar fi dorit foarte mult să scape de această suferință, dar răspunsul Domnului a fost negativ. El avea nevoie de un semn al întâlnirii lor salvatoare și de dependența avansată de Dumnezeu, pe care suferința i-o întreținea. Era mai bine pentru Pavel să rămână atașat de Dumnezeu în neputința sa, decât să zburde liber de durere și să se abată de la cale.
Durerile de la Dumnezeu ne mențin aproape de El și ne sporesc gradul de dependență. Amintirea evenimentului care a declanșat suferința ne face bine, de aceea este necesară continuitatea rănii pentru a garanta continuitatea dependenței. Numai pe această cale ne aflăm în fericita siguranță a binecuvântărilor continue ale lui Dumnezeu.
Binecuvântate fie durerile prin care Dumnezeu ne ține aproape de El acum și în veșnicie!
Am și eu semne dureroase prin care Dumnezeu Se ocupă de inima mea, să o desăvârșească și să o salveze?
