Din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”
Matei 3:17
Dacă Dumnezeu vorbește despre plăcerea Sa divină atunci înseamnă că plăcerea nu este un lucru rău în sine. Pot fi plăceri legitime și binecuvântate și pot fi și plăceri interzise și condamnabile.
Aici Dumnezeu vorbește despre faptul că Fiul Său Îi împlinește toate așteptările și acționează în armonie cu înțelegerile prealabile pe care le-au avut. În momentul botezului Său, Fiul lui Dumnezeu a lăsat de bunăvoie prerogativele imperiale pe care le avea în ceruri și a ales să Se comporte ca unul dintre oameni, demonstrând că, în unire cu Dumnezeu, omul poate împlini voia lui Dumnezeu și poate atinge standardele Sale.
Declarația lui Dumnezeu Tatăl de la botezul Fiului trebuia să-I confirme Acestuia că programul se desfășura conform înțelegerii inițiale în cadrul planului de mântuire. Fiul trebuia să știe că Se bucură de susținerea și protecția Tatălui, iar acest lucru era necesar în vederea confruntării dure cu Satana în pustiul ispitirii Sale.
În același timp, martorii prezenți la acest eveniment important de lansare a lucrării publice a Învățătorului venit de sus aveau nevoie de o dovadă a divinității Fiului și a susținerii Sale de către Tatăl ceresc.
Plăcerea este o stare sublimă a ființei, în care încântarea, bucuria și mulțumirea se împletesc într-o experiență plină de bine, împlinire și satisfacție. Atingerea obiectivelor propuse sau împlinirea așteptărilor în urma unui efort considerabil sunt ocazii de trăire la marginea extazului sau poate chiar în centrul lui.
Care sunt lucrurile care mi-ar putea oferi plăcere simplă și binecuvântată, în așteptarea lucrurilor desăvârșite și sublime?
