Căutați-L pe Domnul, toți cei smeriți din țară care împliniți poruncile Lui!
Țefania 2:3
Îmi place să călătoresc. Una dintre cele mai mari bucurii ale mele este să experimentez alte culturi. Într-o zi, când eram într-o excursie în Elveția, făceam parte dintr-un grup care aștepta să viziteze catedrala unui oraș. Cei mai mulți dintre membrii grupului nostru s-au așezat la o masă pe terasa unui restaurant și au exclamat: „Ce rost are să intrăm în biserici și muzee? Am venit aici să ne relaxăm.” Așa că, în cele din urmă, doar eu, ghidul și soția lui am mers în tur.
Atunci mi-am dat seama că sunt diferită de mulți alții. Prioritatea mea cea mai mare nu seamănă cu a lor. Ceea ce îmi este cel mai drag este să-L caut pe Dumnezeu. Și pentru că vreau să aflu mai multe despre El, atunci când sunt departe de casă ochii mi se îndreaptă imediat către locuri de închinare. Am învățat foarte multe de la aceste clădiri mărețe despre felul în care creștinismul și cultura sunt trăite în lume. Odată ajunsă acasă, realizez o rubrică la radio pentru a împărtăși ceea ce am învățat.
Un alt lucru drag este să mă rog. Am prietene cărora le-am propus să mi se alăture în rugăciune. Ca răspuns, am auzit clasicul „Nu am timp” și bine-cunoscutul „Nu sunt genul mistic”. Am trecut prin câteva refuzuri, inclusiv: „Nu am răbdare” sau „Nu știu să mă rog” și chiar „Oricât m-aș ruga, nu primesc niciodată răspuns.” Cineva mi-a spus odată: „Tu te rogi destul și pentru mine!” Totuși, rugăciunea este singura cale prin care putem comunica cu Tatăl nostru ceresc.
El este interesat să audă ce gândim și ce ne dorim. El răspunde atunci când Îi cerem înțelepciune. Prin rugăciune, putem învăța să ascultăm și să înțelegem ceea ce ne spune. În rugăciune, putem auzi clar glasul Său. Da, El merge alături de noi pe stradă. Ne veghează când dormim, dar atunci când venim la El în rugăciune, putem auzi limpede glasul Lui.
autor: Bianca Timșa Stoicescu
