S-au găsit însă și oameni răi care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?” Și l-au disprețuit și nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a făcut că nu îi aude.
1 Samuel 10:27
Chiar de la începutul domniei sale, Saul a făcut cunoștință cu ceea ce se cheamă opoziție. Odată cu ivirea păcatului în cer, opoziția și-a făcut apariția și va continua să acționeze până la final. Însuși numele diavolului înseamnă „unul care se aruncă în partea cealaltă”. Aceasta este opoziția, partea cealaltă care se împotrivește.
Cum domnia lui Saul nu a fost perfectă, nici opoziția nu s-a dovedit a fi chiar demonică și nici nu trebuie demonizată. Uneori este posibil ca opoziția să fie corectă și conducerea să greșească. În acest caz, opoziția își găsește rațiunea de a fi. Ea îi ajută pe cei de la putere să fie mai atenți și să nu greșească, pentru că sancțiunile opoziției pot fi deosebit de aspre și costisitoare.
Începutul domniei lui Saul are multe lucruri bune, printre care și poziția acestuia față de opoziție. A luat cunoștință de existența unui grup de nemulțumiți, dar nu s-a formalizat încercând să le câștige simpatia.
Urma ca faptele să dovedească dacă Saul putea sau nu putea să-i asigure lui Israel un loc respectabil între popoarele din jur.
La început, lucrurile au mers bine, dar, vai, cât de scurt a fost binele acesta! În loc să țină cont de marele său potențial de a greși – iar opoziția îl ajuta să fie vigilent –, Saul s-a lăsat repede condus de personalitatea sa năvalnică și schimbătoare și a sfârșit prin a fi lepădat de Dumnezeu. Această istorie tristă nu ar mai trebui să se repete niciodată.
Cum mă raportez la cei care nu sunt de acord cu mine, în așa fel încât opoziția lor să îmi fie de ajutor?
