A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea.
Ioan 2:1
Dintre toate ritualurile și datele importante din viața unui om, propria nuntă rămâne un punct de referință. Viața de după nuntă va fi cu siguranță diferită de viața de dinainte. Bărbatul intră în rândul capilor de familie și primește un respect cuvenit din partea societății. Acum este cu adevărat bărbat. Femeia și-a găsit un rost, se află în siguranță, aparține bărbatului ei, și acest statut îi aduce împlinire, stabilitate și ocrotire. Femeia devine cu adevărat femeie.
Nunta este prin excelență o sărbătoare marcată de cântece, jocuri, daruri, mâncare și băutură. Invitația la nuntă este în sine un eveniment fericit, în așteptarea zilei celei mari. Dar, mai presus de toate, nunta este ziua în care se sărbătorește dragostea mirelui și a miresei, dragoste care își găsește împlinirea și triumful. Cei doi vor deveni una pentru totdeauna. Sau, cel puțin, așa ar trebui să fie.
La nunta din Cana a fost invitat și a răspuns invitației și Isus, cu ucenicii Săi. Mama Lui se afla acolo pentru că organizatorii îi erau rude. Prezența ei însemna și anumite griji și responsabilități în afară de a se așeza la masă pentru a fi servită. Așa că, atunci când a apărut o problemă la aprovizionarea cu băutură, Maria, mama lui Isus, a reacționat prompt. Ea nu știa ce va urma, dar avea convingerea că Fiul ei poate face ceva pentru a preveni eșecul sărbătorii.
Cu siguranță că El poate face ceva și astăzi pentru a preveni eșecurile atâtor nunți ratate. Trebuie numai să fie invitat și primit cu bucurie.
Mai este încă Isus pe aproape sau mai sunt eu aproape de El, pentru a interveni la nevoie, să nu se strice sărbătoarea vieții și bucuriei de a trăi?
