Se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință.”
1 Corinteni 15:54
Moartea a fost înghițită de biruință” este o figură de stil care exprimă măreția momentului de triumf asupra morții. Realitatea actuală nu lasă prea mult spațiu pentru această speranță, dar Dumnezeu a făcut foarte multe promisiuni în legătură cu acest deziderat al ființei umane. Dumnezeu a pus în toate ființele create de El vocația vieții și a creșterii, iar în om a pus în plus gândul veșniciei.
Idealul perfecțiunii și al eternității se situează întotdeauna deasupra norilor de îngrijorare și de tristețe care ne copleșesc adesea. Ca o consecință a acestei intuiții profunde a sufletului omenesc, fiecare cultură și civilizație la rândul ei și-a imaginat în mod propriu o viață de dincolo.
Moartea este un pasaj inevitabil al ființei. Textul de mai sus continuă cu ideea că arma de ucidere pe care o folosește moartea este păcatul. Odată cu păcatul a intrat în lume și moartea, care a trecut asupra tuturor, așa că toți oamenii născuți după Adam au preluat natura decăzută și păcătoasă a acestuia.
În condițiile în care moartea este o realitate care nu poate fi nici negată și nici ocolită, Dumnezeu a stabilit o cale de salvare din aceasta, inventând învierea.
Despre înviere, Dumnezeu ne-a oferit o mulțime de sugestii, dincolo de afirmațiile clare ale Cuvântului Său și de realitatea învierii Fiului Său. Odată cu eradicarea păcatului, Dumnezeu va eradica și moartea în Împărăția dragostei Sale.
Dacă moartea este comparată de Scriptură cu un somn, atunci cum ar putea fi numită trezirea din acest somn? Cum să îmi dezvolt speranța privind propria mea înviere?
