Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a jurat pe Sine Însuși.
Evrei 6:13
Jurământul este o formulare foarte clară și solemnă a unei poziții și decizii personale. Fiecare cuvânt are o importanță deosebită, de aceea trebuie ales cu multă grijă. În principal, toate funcțiile
publice, instituțiile și cele mai importante profesii au un jurământ față de care persoanele în cauză se simt responsabile. Așa este armata, medicina, căsătoria, justiția, biserica și preoția. Odată asumat, un jurământ cu mare greutate mai poate fi anulat sau desființat.
În ceea ce Îl privește pe Dumnezeu, promisiunea pe care i-a făcut-o lui Avraam de a binecuvânta toate popoarele prin descendenții săi a fost întărită printr-o declarație solemnă. Răbdarea și așteptarea lui Avraam au fost puse foarte serios la încercare de proba timpului, dar, pentru că a răbdat și a așteptat până la sfârșit, Avraam și-a văzut visul împlinit, în viața și căsătoria fiului său Isaac.
Lecția transmisă de experiența lui Avraam este deosebit de valoroasă pentru așteptătorii celei de a doua veniri. Dumnezeu a promis că va așeza din nou lucrurile astfel încât păcatul, nedreptatea și suferința să nu mai continue să tulbure existența și experiența umană. Promisiunea lui Dumnezeu a fost făcută de multă vreme și, după mintea și socotelile noastre, a trecut prea mult timp fără ca împlinirea acesteia să aibă loc.
Dacă Dumnezeu a jurat, și Dumnezeu nu Se schimbă, singura noastră alternativă este să ne ancorăm convingerile și așteptarea în promisiunea Lui. Mobilul acestei îndelungi așteptări este susținut de lucrarea pe care Isus o îndeplinește dincolo de perdeaua sanctuarului ceresc. Cuvintele lui Dumnezeu ne transmit încredere, siguranță și răbdare.
Când promit ceva în mod solemn, cine este Martorul în fața căruia îmi iau angajamente și față de care îmi asum responsabilități?
