Îndeamnă pe bogații veacului acestuia să nu se îngâmfe și să nu-și pună nădejdea în niște bogății nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm de ele.
1 Timotei 6:17
Îndemnul din acest text îi vizează nu pe cei descurajați și cu inima zdrobită, ci pe cei înstăriți și care au mai puține motive de îngrijorare, cel puțin în ce ține de nevoile zilnice. Apostolul sesizează că smerenia la cei bogați este ceva ce necesită încurajare. Așa cum tendința naturală a celor săraci este să devină nostalgici când este vorba de bunuri pământești, la fel tendința celor cu posesiuni pământești este să devină egoiști și nepăsători față de nevoile altora.
Încurajarea modestiei la cei bogați în bunuri materiale nu este o misiune tocmai ușoară, deoarece există riscul ca însuși mesagerul lui Dumnezeu să nu se bucure de prea multă autoritate înaintea lor. Prin urmare, sfatul apostolului este ca Timotei să îndrepte atenția ascultătorilor săi avuți spre Dumnezeu ca sursă a binecuvântărilor pământești.
Centrul atenției credincioșilor înstăriți trebuie să fie nu binecuvântările venite de la Dumnezeu, ci Dumnezeu Însuși. Când spiritul de mulțumire și recunoștință se manifestă din belșug, atunci și bucuria pe care o aduc bunurile materiale este reorientată spre Dătător.
Îndemnul mutării atenției de pe bunuri pe Dumnezeu și pe semeni se poate face fie prin apeluri directe, fie prin demonstrarea avantajelor unei orientări spirituale, în detrimentul concepției utilitariste asupra lumii și vieții. Atunci când oamenii sunt ajutați să descopere profunzimea și consistența bucuriei spirituale, caracterul uman se reorientează și relația cu lucrurile deținute se schimbă. Atunci, surplusul material este considerat o resursă pentru binele și ajutorarea altora, nu o nouă ocazie de consum egoist și excesiv.
Dumnezeu mă încurajează să nu mă concentrez pe obiecte. Cum îi ajut și pe alții să se orienteze corect din punct de vedere spiritual?
