Și, pe când se apropia de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfărâmat de piciorul muntelui.
Exodul 32:19
Iată un caz fericit în care mânia omenească și mânia lui Dumnezeu sunt la unison, iar gestul de indignare al lui Moise este considerat legitim, fără să atragă consecințe nefaste. Din nefericire, la Masa și Meriba lucrurile au fost cu totul diferite pentru Moise, iar consecințele negative pe termen lung nu au întârziat să se arate.
Distrugerea tablelor Legii de către Moise, la vederea apostaziei din vale, nu a fost considerată o profanare și lipsă de respect față de lucrurile sfinte, ci, dimpotrivă, indignarea lui Moise a fost considerată justă și necesară. Numim de obicei acest gest extrem „mânie sfântă”. Sună cel puțin interesant.
Mânia sfântă este un gest de indignare în condiții în care se cere făcută o schimbare importantă sau o reformă mai ales de natură spirituală. Din aceeași categorie face parte și gestul de sfâșiere a hainelor. În limbajul comportamental al vremii, aceste gesturi trebuiau să le arate celorlalți poziția fermă și explicită față de o situație care cerea o soluție imediată și radicală.
Cu ocazia vițelului de aur, indignarea lui Moise a declanșat o mânie generalizată a celor fideli lui Dumnezeu și o acțiune fermă și radicală față de idolatrii din tabără. Au fost pierderi inevitabile de vieți umane, dar au fost restabilite ordinea și ascultarea.
Când este vorba despre indignarea noastră față de nereguli sau nedreptăți, pe care le putem întâlni la tot pasul în societatea actuală, trebuie să avem în vedere un detaliu extrem de important: dacă și Dumnezeu este indignat de răul comis. Dacă da, atunci fie binecuvântată mânia noastră sfântă. Dacă nu, atunci trebuie să ne gândim dacă nu cumva energiile sufletului nu ar putea fi convertite în altceva, eventual un act de bunătate și ajutor față de cineva în nevoie.
Când îmi exprim supărarea, cum pot ști dacă merită și este cazul să merg mai departe, afirmându-mi convingerile și poziția, sau este mai bine să mă calmez și să îmi văd de treburile mele?
