IEȘIRE

Fugiți din Babilon, ieșiți din țara haldeilor!
Ieremia 50:8

Ieșirea din Babilon este un act voluntar. La venirea în Babilon, evreii au fost aduși cu forța de ostașii lui Nabucodonosor. La ieșirea din Babilon, medo-perșii doar au permis întoarcerea, dar nu au silit pe nimeni să plece. Și pentru evrei, și pentru localnici rămânerea lor acolo era o sursă de venituri și câștig, dorit de toate părțile. Plecarea din Babilon presupunea un act de voință foarte puternică și de determinare personală.

Evreii începuseră să se acomodeze și să se integreze în viața de zi cu zi a Babilonului. Ei își găsiseră locul și își făcuseră un rost în economia prosperă a cetății damnate. Ordinul de întoarcere în țara lor nu era cel mai plăcut lucru pe care evreii de acum doreau să îl audă. Repatrierea presupunea o dezrădăcinare și confruntarea cu dificultățile unui nou început în țara promisă strămoșilor lor.

A fost nevoie de o intervenție profetică laborioasă pentru a stimula conturarea unei viziuni a exodului, atât la părăsirea Egiptului, sub conducerea lui Moise, cât și acum, la părăsirea Babilonului, sub conducerea lui Ezra, Neemia și Zorobabel. Mentalitatea de adaptare și confort trebuia să fie schimbată imediat cu viziunea restaurării și reașezării lucrurilor.

Același strigăt profetic de pe vremea lui Ieremia se aude și astăzi pentru poporul lui Dumnezeu: „Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu fiți loviți de urgiile ei” (Apocalipsa 18:4). De data aceasta nu este necesară o dislocare fizică, sau nu neapărat fizică. Ieșirea din Babilonul de astăzi se referă la schimbarea viziunii. Exodul spiritual are de-a face cu căutările, viziunea și prioritățile credincioșilor. Schimbarea acestora nu este mai puțin dureroasă și dură decât dislocarea evreilor din Babilon pentru a-și reconstrui casele, templul și întreaga lor viață spirituală.

Care sunt lucrurile de care trebuie să mă despart pentru a-mi urma chemarea de a ieși din Babilon ca să ajung în Canaanul ceresc?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video