HIPERBOLĂ

Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărțile care s-ar fi scris.
Ioan 21:25

Textul Scripturii nu face economie de instrumente stilistice și nici de procedee artistice. Întâlnim în canonul sacru și hiperbole. La încheierea evangheliei sale târzii, Ioan folosește o hiperbolă pentru a sublinia bogăția amintirilor pe care le păstrează cu privire la viața și lucrarea Învățătorului său. Când face acest lucru nu vrea să spună că adevărurile nespuse din lipsă de timp și spațiu ar putea schimba sau distorsiona adevărurile afirmate în textul evangheliei sale. Dimpotrivă, ceea ce nu a reușit să cuprindă în evanghelia sa nu ar face decât să suplimenteze argumentația principiilor afirmate și devenite canon sacru.

Hiperbola este o exagerare deliberată pentru a scoate în evidență o trăsătură specifică sau cantitatea informațiilor existente, așa cum este cazul de față. O asemenea exagerare nu alterează nici veridicitatea informației transmise și nici nu modifică proporțiile naturale între părțile sau ideile din textul de bază. Hiperbola doar ne ajută să acordăm atenția cuvenită unor detalii care altfel ar risca să ne scape din vedere.

Hiperbola necesită totuși o atenție specială, pentru a nu fi folosită în exces și fără discernământ. Când referirile la ideile conținute în text sunt toate la superlativul absolut, cititorul începe să aibă îndoieli despre seriozitatea și autenticitatea afirmațiilor. În viața de zi cu zi, nu toate lucrurile sunt mai mult decât perfecte și este de așteptat ca descrierea lor să fie la fel. Asemenea mirodeniilor și condimentelor, folosirea în exces a hiperbolei nu îmbunătățește gustul, ci îl alterează dizgrațios. Măsura, echilibrul și bunul-simț sunt regula de bază și în folosirea hiperbolei.

Când exagerez ceva, poate fi în interesul sau în detrimentul subiectului în discuție?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor