Dumnezeu râde de cel rău, căci vede că-i vine și lui ziua.
Psalmii 37:13
Râsul lui Dumnezeu a stârnit destul de multe controverse între cititorii Bibliei. O interpretare a Bibliei dintr-o perspectivă sobră pare să facă incompatibile zâmbetul, râsul sau simțul umorului cu Dumnezeu și caracterul Său.
Totuși, scriitorii Bibliei nu se sfiesc să afirme cu dezinvoltură că Dumnezeu râde și face haz de diferite situații, pe care le înțelege mult mai bine decât cei care trec prin ele și se îngrijorează fără temei sau își fac iluzii.
În textul de față, Dumnezeu privește spre viața celor care Îl detestă și își croiesc un drum fără să țină cont de existența și de preceptele Lui de viață și credință. Aceștia își fac socoteala ca și când nimeni nu i-ar putea trage la răspundere pentru abuzurile pe care le fac și pentru nedreptățile pe care le săvârșesc.
Dar Dumnezeu, care cunoaște viitorul, zâmbește compătimitor și cu amărăciune la deșertăciunea gândurilor celor răi, care se încred în măiestria lor de a-și rezolva lucrurile și de a-și urmări interesele. El îi vede deja lamentându-se prea târziu pentru greșeala capitală a vieții lor, aceea de a-L ignora pe Dumnezeu și principiile Sale.
Hazul lui Dumnezeu nu este nici sarcastic și nici sadic atunci când privește viitorul celor răi. Poate fi considerat cel mult un umor sănătos. Este un fel de haz de necaz, specific unui caracter sănătos și integru precum este caracterul Lui.
Oamenii care sunt după chipul și asemănarea lui Dumnezeu pot considera gluma sănătoasă și sinceră drept o componentă a vieții curate și sfinte, iar simțul umorului drept parte din viața nobilă și consacrată lui Dumnezeu și slujirii Sale.
Cum este umorul meu? Este un lucru pe care Dumnezeu l-ar putea accepta sau ar mai trebui lucrat asupra caracterului meu?
