Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine?
Psalmii 116:12
Întrebarea poetului anonim din Psalmul 116 nu este un simplu artificiu retoric. Este expresia gratitudinii sufletului omenesc față de binefacerile lui Dumnezeu pentru noi, oamenii păcătoși. În iubirea Lui, El ne poartă de grijă, nu ne face după păcatele noastre și nu ne pedepsește pentru fărădelegile noastre. În zilele bune ne înconjoară cu bunătăți și cu prieteni, iar în zilele grele rămâne alături de noi. Nu avem nicio posibilitate să Îl răsplătim pe Dumnezeu și atunci singura noastră opțiune rămâne gratitudinea.
Gratitudine înseamnă recunoștință și un profund sentiment de îndatorare, care se cere exprimat prin gesturi, cuvinte, cântare, rugăciune și aducerea de jertfe corespunzătoare. Îi place lui Dumnezeu să primească laudele și adorația noastră, precum și darurile noastre de mulțumire pentru ceea ce este El și pentru ceea ce face El pentru noi.
Recunoștința noastră față de Dumnezeu este pe deplin îndreptățită, pentru că El ne susține viața fizică cu toate cele necesare traiului, dar, când vine vorba despre salvarea noastră, atunci recunoștința noastră nu mai are margini. Sacrificiul pe care Dumnezeu L-a făcut, dându-ne viața Fiului Său, nu va putea fi niciodată înțeles pe deplin, cu atât mai puțin răsplătit prin cuvintele noastre și cu atât mai puțin prin ceva care să egaleze prețul plătit pentru răscumpărarea noastră din păcat.
Din gratitudinea noastră se nasc adorația și închinarea cuvenite numai lui Dumnezeu. Recunoștința este răspunsul ființei noastre la dragostea lui Dumnezeu față de noi, un răspuns caracterizat, la rândul său, tot de dragoste.
Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine? Sunt suficiente cuvintele ca să exprime gratitudinea mea față de El?
