„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul.
Isaia 55:8
În acest context, cuvântul „gânduri” se referă la preocupări și la modalități de îndeplinire a planurilor personale. Dumnezeu face observația că preocupările noastre nu corespund așteptărilor Lui și în consecință vor duce la rezultate nedorite.
Acțiunile care decurg din planuri greșite nu au cum să fie de o valoare morală care să aducă mulțumire și împlinire. Din acest motiv, observația lui Dumnezeu sugerează o aliniere a gândurilor noastre la gândurile Sale.
Despre propriile Sale gânduri, Dumnezeu spune că au în vedere binele și prosperitatea noastră. El vrea să ne dea „un viitor și o nădejde” (Ieremia 29:11). Propriile noastre gânduri pot împiedica împlinirea dorinței lui Dumnezeu de a ne avea cu Sine în Împărăția Sa veșnică.
La nivel individual, planul lui Dumnezeu este acela de recuperare și salvare din păcat, cu toate mecanismele necesare realizării acestui plan. Odată cu această perspectivă, Dumnezeu ne garantează în mod nepărtinitor libertatea de alegere personală. Putem accepta planul divin și să fim salvați pe cheltuiala lui Dumnezeu sau putem refuza oferta lui Dumnezeu și vom fi pierduți pe cheltuiala noastră.
Întrebarea fundamentală în acest caz este cum ne putem potrivi și armoniza gândurile personale cu gândurile lui Dumnezeu.
Cea mai explicită prezentare a gândului lui Dumnezeu se află în Cuvântul Său revelat. Cercetând Scriptura, începem să ne familiarizăm cu modul de gândire al lui Dumnezeu și începem să adoptăm filozofia Sa despre lume și viață. Treptat, gândurile Lui devin gândurile noastre. Duhul Sfânt facilitează acest proces de înnoire a minții.
În ce măsură gândurile mele mai au nevoie de corectare pentru a se potrivi gândurilor lui Dumnezeu?
