Ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă a religiei noastre.
Faptele apostolilor 26:5
Astăzi, când folosim cuvântul „fariseu”, nimeni nu este prea încântat să îi fie atribuit un asemenea apelativ. Astăzi, cuvântul denotă prefăcătorie, ipocrizie și aroganță cu conotații de spiritualitate pretinsă, nedovedită în realitate.
Pavel nu se sfiește să-și recunoască statutul anterior credinței, prin care s-a evidențiat ca un reprezentant de valoare al partidei fariseilor. Fariseii erau clasa socială cu rolul cel mai important în menținerea și promovarea spiritualității întregului popor ales. Activitatea lor principală era aceea de învățători în ce privește Legea și vegheau la respectarea în viața cotidiană a preceptelor sfinte. Nimic nu putea fi mai nobil și înălțător pentru cineva decât să facă parte din această categorie socială.
Întrebarea care se pune este cum a ajuns această clasă de oameni să reprezinte trăsături și aspecte negative ale caracterului uman și ale societății în general?
Răspunsul nu este prea complicat, dacă ținem cont că fariseii erau oameni ce încercau să împlinească lucrurile lui Dumnezeu în puterea și cu înțelepciunea lor proprie. În asemenea condiții este numai normal ca rezultatul să fie un eșec lamentabil. Ca să poată fi camuflat acest eșec era nevoie de un exercițiu suplimentar de restricții și străduințe personale, prin care oamenii din jur să poată fi impresionați de presupusa neprihănire.
Pornind de la acest aspect, nu este greu să ne dăm seama cât de expuși suntem la o asemenea greșeală în zilele noastre. Ori de câte ori încercăm să facem lucrurile lui Dumnezeu în propria noastră putere, suntem în pericolul de a deveni farisei actuali și să intrăm sub incidența reproșului divin. De aceea este imperios să mergem în mod neabătut la Hristos și să ne asigurăm de neprihănirea Sa abundentă și protectoare.
Cât din ceea ce fac este realizare în puterea proprie și cât este neprihănire prin credința în Isus Hristos?
