Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată și pentru ce nu se mistuie rugul.”
Exodul 3:3
Dumnezeu i-a stârnit curiozitatea lui Moise pentru a putea intra în legătură cu el într-un mod mai puțin frapant, nu așa cum avea să i Se descopere la Sinai. Dintr-o infinitate de posibilități pe care le avea la dispoziție, Dumnezeu a ales un tufiș aprins pentru a transmite un mesaj precis. Moise avea foarte mare nevoie de această lecție a rugului.
Curiozitatea în sine nu este un lucru rău și nici bun, dar poate fi folosită bine sau rău. În cazul de față, Dumnezeu a folosit curiozitatea lui Moise pentru a-l impresiona suficient și a-l scoate din starea de latență în care se afla de ceva vreme. Rutina îngrijirii zilnice a turmei de oi a socrului său îi transmitea o stare de confort și relaxare care îl ținea departe de frământările și durerile poporului său din Egipt.
Situația nu mai putea continua așa și sosise vremea acțiunii. Atunci Dumnezeu Și-a arătat slava într-un umil tufiș. Această vedenie minunată i-a atras atenția lui Moise și l-a făcut să se apropie ca să se dumirească. Atunci când Moise s-a apropiat suficient de mult de locul prezenței Sale, Dumnezeu i-a vorbit din mijlocul focului. Probabil că Moise a fost foarte surprins de această noutate.
La rugul aprins au început Moise și Dumnezeu un dialog și o relație nouă, care aveau să dureze până în veșnicie. Dumnezeu avea să îi vorbească adesea apropiindu-l tot mai mult de Sine, până când, într-o zi, avea să-l recupereze chiar din valea umbrei morții, pentru a-l duce pe Moise acasă la El.
Curiozitatea noastră cea de toate zilele ne poate crea probleme serioase, așa ca Evei în Paradis, dar la fel de bine ne poate deschide o nouă perspectivă cu valențe eterne. Când Dumnezeu ne cheamă: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul!” (Psalmii 34:8), să fim siguri că este o stârnire salvatoare a curiozității noastre naturale.
Ce lucruri interesante mă așteaptă să le descopăr în Cuvânt și nu am avut curiozitatea până acum să le caut?
