În ce privește lucrurile jertfite idolilor, știm că toți avem cunoștință. Dar cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește.
1 Corinteni 8:1
Aici cuvântul „cunoștință” se referă la deținerea de informații, a fi informat, a ști foarte bine despre ce este vorba. Apostolul așază însă în antiteză cunoașterea și dragostea. În ceea ce privește cunoașterea, foarte puțini contemporani ar fi putut să-i stea alături lui Pavel. Pe Câmpul lui Marte din Atena, el demonstrează indubitabil nivelul de informare academică la care se afla. Cunoaște foarte bine detaliile culturale ale ascultătorilor săi și le folosește cu o adevărată măiestrie oratorică pentru a introduce în discurs teme spinoase și incomode, cum ar fi învierea.
Nu trebuie să ne grăbim să judecăm lipsa de rezultate imediate ale demersului său teologic, pentru că operează o mulțime de variabile, pe care nu le putem evalua corespunzător. Pe de altă parte, când se mută la Corint, Pavel nu mai are altceva în vedere decât dragostea lui Dumnezeu arătată prin sacrificiul suprem al lui Hristos.
Cunoștințele sunt necesare pentru a fi informați. Cine deține informațiile deține puterea. Dar a avea puterea nu este suficient. Cine deține dragostea are toate șansele să reușească mai bine să ajungă la inima oamenilor. Cunoștințele câștigă mintea, și nu este rău, dar iubirea atinge inima, și este mult mai bine.
Cunoștințele se adună prin studiu sistematic. Dragostea se dezvoltă prin preocupare neegoistă de viața și nevoile celor din jur. Se dezvoltă prin sacrificiu, dar investiția merită, pentru că rezultatele persistă. Logica și rațiunea duc la decizii corecte pentru autoconservare. Iubirea determină sacrificiu de sine.
Experiența tânărului bogat demonstrează inutilitatea abundenței de cunoștințe într-un vid de dragoste autentică. Tristețea de pe fața lui, la plecare, ar fi fost o revărsare de lumină, dacă el ar fi cultivat cu același patos iubirea slujitoare.
De unde pot obține resurse autentice pentru dezvoltarea iubirii mele de oameni?
