Pentru ce nu se țin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?
Marcu 7:5
Fariseii și cărturarii au adresat critica la locul în drept. Isus era responsabil pentru neglijența ucenicilor Săi de a se așeza la masă fără să se spele pe mâini. Învățătorul nu numai că nu le cerea să se spele pe mâini înainte de a se așeza la masă, ci le mai și spunea că asemenea obiceiuri sunt nerelevante și pot împiedica așezarea accentului pe lucrurile cu adevărat de valoare.
Din punctul de vedere al conducătorilor religioși ai vremii, critica era îndreptățită, dar din perspectiva calității vieții spirituale, ei înșiși trebuiau să suporte critica Învățătorului din Galileea.
În timp ce ei spălau exteriorul corpului uman, interiorul era plin de mânie, orgoliu și egoism. Ei se așezau cu mâinile spălate pe locurile de la masă pe care se considerau îndreptățiți să le ocupe. Iar în orbirea lor spirituală, nu vedeau pe nimeni la fel de îndreptățit să le ocupe.
Învățătorul nu disprețuia regulile de igienă personală și publică, ci transmitea ideea că lucrurile de suprafață le pot umbri pe cele profunde și cu adevărat de valoare. Critica adusă de conducători a primit ca răspuns critica pe care ei înșiși o meritau.
Nu se știe dacă lecția oferită astfel de Hristos a fost vreodată valorificată de cei vizați. Dar, cum acolo erau prezenți și alți oameni și ucenicii, aceștia au înțeles foarte ușor lecția purității interioare și exterioare. Au putut aprecia contrastul izbitor dintre cele două critici și au putut învăța că viața exterioară trebuie modelată după conturul valorilor morale asumate.
Ce valori morale trebuie să dezvolt pentru ca aspectul meu exterior să fie plăcut și atractiv pentru cei din jur?
