Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o pentru tine, înaintea lui Dumnezeu.
Romani 14:22
Din suma de sensuri pe care cuvântul „concepție” le are, l-am ales pe cel de „o vedere de ansamblu asupra existenței”. Acesteia i se mai spune și „cosmoviziune” sau „perspectivă/viziune asupra lumii și vieții”. Această formulare în limba română este cea mai apropiată de termenul englezesc worldview.
Din punctul de vedere al conținutului, concepția despre lume și viață cuprinde întreaga ideologie sau gândire, fie individuală, fie colectivă. Aici intră întregul ansamblu de proiecții mintale cu privire la organizarea lumii naturale, a existenței, a noțiunii de bine și de rău, etica și suma trăirilor sufletești.
Concepția creștină despre lume și viață Îl are în centru pe Dumnezeu, care este Sursa și Susținătorul întregii lumi fizice și spirituale. La periferia sistemului sunt oamenii, iar în intervalul dintre centru și margine sunt îngerii lui Dumnezeu și ceilalți îngeri.
În textul de mai sus, apostolul recunoaște dreptul și obligația fiecărui credincios de a-și forma un asemenea sistem de gândire personală. El sesizează însă că poate exista o diversitate de sisteme personale de gândire, care ar putea intra în conflict, dacă fiecare ar încerca să le impună celorlalți felul în care el gândește.
Apostolul insistă că felul personal de gândire trebuie să constituie o preocupare serioasă în domeniul devoțiunii personale. Acest lucru presupune ca propriile convingeri să fie permanent desfășurate și analizate în fața lui Dumnezeu în mod privat, pentru o continuă retușare și reașezare.
Credința în sensul de convingeri are nevoie de o dezvoltare permanentă în lumina prezenței lui Dumnezeu. De fapt, credința se dezvoltă sănătos numai în contextul unei relații tot mai profunde cu Dumnezeu.
Cum aș putea privi mai serios modelarea convingerilor mele despre lume și viață în lumina care vine de la Dumnezeu?
