Episcopul (…) să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici.
Tit 1:7,9
Competența are două elemente care se combină pentru a da rezultatul final. Primul element este dispoziția și capacitatea de a învăța, iar al doilea este efortul depus pentru învățare.
Într-adevăr, prezbiterul (episcopul) trebuie să fie în primul rând un învățător competent, iar pentru această capacitate el însuși are nevoie să învețe permanent. Biserica pe care o asistă are nevoi variate și el trebuie să fie în măsură să identifice și să satisfacă aceste nevoi. O biserică bine îngrijită se va dezvolta în mod natural, fără efort special și fără cheltuială suplimentară de timp și mijloace.
Apoi, viața este în permanentă mișcare de înaintare. Ce a funcționat ieri nu va mai funcționa și mâine, prin urmare conducătorul trebuie să fie mereu la zi pentru a-și adapta metodele și soluțiile la nevoile mereu în schimbare.
În ceea ce privește calitatea actului de învățare și sfătuire, conducătorul are nevoie să mențină la nivel optim – mai mult decât calitatea cunoștințelor și a învățăturilor transmise – măsura de dragoste și empatie. El însuși are nevoie să fie conectat la rețeaua de forță a Cerului și să poată conecta și pe alții la sistem. Rugăciunea pentru oameni și împreună cu ei poate foarte bine împlini această nevoie.
Apostolul vorbește și despre capacitatea prezbiterului de a apăra biserica de influența persoanelor care intenționează să distrugă și să dezbine, să tulbure și să împrăștie idei dăunătoare. Această competență cere suficiente cunoștințe, dar mai ales un control de sine de cea mai bună calitate. Uneori membrii se vor transforma fără voia lor în arbitri de ocazie ai confruntărilor de cuvinte și idei, și este de dorit ca liderul bisericii să puncteze la fiecare lansare. Spiritul în care se poartă discuția și respectul față de cei greșiți pot fi bune argumente în favoarea adevărului.
Înțeleg că munca oamenilor din conducere este grea și cere sacrificiu. Cum aș putea să le-o fac mai ușoară?
