Saul pusese pe popor să jure zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara.”
1 Samuel 14:24
A fost un capriciu. Decizia transferată în dreptul soldaților lui Israel a fost mai degrabă extravaganță gratuită decât o consacrare serioasă cu efecte binefăcătoare. Cuvintele lui Saul arată mai degrabă sărăcia sa spirituală decât o devoțiune autentică și durabilă. Jurământul pe care l-a instituit Saul nu era nici necesar și nici nu avea vreo valoare morală.
Emoțiile lui schimbătoare au generat greșeli tactice majore în modul său de a-l conduce pe Israel, dar mai ales în modul de a-și conduce propria viață. Comportamentul și atitudinile lui contradictorii arătau ce confuzie era în sufletul lui și transmiteau aceeași confuzie și celor cărora ar fi trebuit să le inspire speranță, curaj și dăruire.
Capriciile pot crea aparența de sensibilitate foarte mare și de înaltă dedicare față de o cauză nobilă, dar în realitate ele sunt mai degrabă o refulare a unor neîmpliniri profunde. Saul pierduse deja statutul de conducător aflat în grația lui Dumnezeu și se descalificase prin decizii flagrante de neascultare și abuz în serviciu. Acum el încerca să salveze aparențele luând decizii pripite și contraproductive.
Ionatan dă dovadă de mult curaj când se hotărăște să-l confrunte pe tatăl său, care era, din nefericire, și împăratul în exercițiu al lui Israel. Era aproape să-l coste viața. (Vezi întreaga istorie în 1 Samuel 14:24-52, mai ales 44-46.) Șansa lui a fost judecata poporului, care s-a dovedit mult mai inspirată decât pripeala imatură a lui Saul, gata să meargă bezmetic înainte, adăugând eroare peste eroare și abuz peste abuz.
Capriciile tolerate și practicate au creat în timp premisele pentru dezastrul final, când Saul a apelat la serviciile vrăjitoarei din En-Dor, adică ale lui Satana, în modul cel mai direct cu putință. Moartea sa prematură și a fiilor săi drept consecință este un argument arhisuficient împotriva capriciilor.
Având asemenea exemple dureroase, ne putem gândi serios la modul în care se poate evita dezastrul pe care capriciile îl pot aduce și în viața noastră.
Iată un subiect la care trebuie să mă gândesc serios – propriile mele capricii!
