Când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
1 Corinteni 13:11
Cu o jumătate de secol în urmă, bacalaureatului i se spunea examen „de maturitate” sau „de capacitate”. Acest test verifica dacă tinerii au ajuns la măsura de competență academică cerută de standardele sociale pentru vârsta lor.
Sensul de bază al cuvântului „capacitate” este de volum disponibil pentru a cuprinde o cantitate de substanțe și bunuri în păstrare. În consecință, capacitatea se măsoară în litri, centimetri cubi sau alte unități, subunități sau multipli ai acestora.
Din punct de vedere spiritual, „capacitatea” este măsura specifică fiecărui om de a fi rezonabil și a putea administra convenabil o anumită responsabilitate încredințată.
Apostolul vorbește foarte sugestiv despre maturitate ca despre un stadiu de dezvoltare când preocupările și performanțele reușesc să treacă pragul așteptărilor minimale. Punctual, se referă la dragoste. Sigur că și copiii iubesc și încă știu să o facă cu o gingășie demnă de apreciat, dar iubirea lor nu are capacitatea să întemeieze și să păstreze o familie în stare de funcționare.
Iubirea matură trebuie să parcurgă un drum lung și anevoios de la puritatea fragedă a copilăriei la vigoarea puternică a unui adult. Capacitatea de a iubi și a fi iubit, de a primi și a dărui iubire trebuie cultivată cu atenție și cu bună știință. Volumul de cuprindere a iubirii este diferit de la om la om și nu este cazul să ne comparăm unii cu alții. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să intrăm în competiție cu noi înșine având fixată concentrarea exclusiv pe Hristos.
Cum să-mi dezvolt mai bine capacitatea de a primi și a oferi iubirea?
