BLAJIN

Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului.
Numeri 12:3

Mihai se uită liniștit, blajin, fără patimă la colegul care îl împinsese afară din rând și se așezase în locul lui, mestecându-și indiferent guma, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Fără nicio tresărire sau iritare în glas, Mihai îl întrebă dacă este foarte grăbit și dacă are vreo urgență în legătură cu care l-ar putea ajuta. Colegul tresări ca trezit din somn. Era gata să riposteze violent la o eventuală rezistență, dar cuvintele și gesturile lui Mihai îl dezarmaseră complet. Deschise gura să spună ceva, dar cuvintele i se opriseră în gât. Se dădu spăsit la o parte, făcându-i un semn binevoitor lui Mihai să-și reia locul în rândul celor care așteptau deschiderea ușilor.

Blândețea lui Moise este un subiect incitant pentru cititorii Bibliei. De reținut tipul de educație și instruire pe care Moise l-a primit în școlile Egiptului rezervate potențialilor lideri de vârf ai casei faraonului. Probabil că blândețea era ultimul lucru din programa de pregătire. De notat și motivul pentru care Moise a trebuit să părăsească Egiptul, înainte ca oamenii din forțele speciale să vină să-l ia. Ar mai fi însă un element extrem de important în această ecuație: școala pustiului, mai întâi 40 de ani în Madian și apoi anii de după exod.

Blândețea era cea mai mare și mai importantă trăsătură de caracter de care Moise mai avea nevoie pentru a fi un conducător complet echipat să-l ducă pe Israel la hotarele țării promise. În școala lui Dumnezeu, Moise a promovat cu bine ciclul de pregătire pentru această asemănare cu caracterul divin. În această școală sunt suficiente locuri libere și pentru noi, cei de astăzi.

Cred că și eu aș putea fi calificat la această disciplină spirituală. Cum?

 

Sensuri și contrasensuri
Sensuri și contrasensuri
Într-o lume care își pierde treptat percepția profundă asupra cuvintelor din propria limbă, acest devoțional militează pentru reîmproprietărirea vorbirii cu semnificația diversă a spiritualității biblice. Sensurile se referă la cuvintele explicite și pozitive ale vocabularului spiritual. Contra-sensurile se aplică acelor cuvinte folosite în vorbirea spirituală care au o conotație negativă. Sensurile încurajează creșterea spirituală; contra-sensurile avertizează în privința riscurilor asociate relelor din jur. Atât de partea sensurilor, cât și de cea a contra-sensurilor vin cuvintele neduse la biserică, dar care au un potențial evident de expresie și comunicare cu conținut spiritual.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedent
Articolul următor