Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău.
Leviticul 19:16
Maria își vedea liniștită de treaba ei când, într-o zi, o vecină o chemă deoparte să-i spună ce se vorbește prin sat despre ea și despre copilul ei. Spuneau oamenii și mai ales femeile adunate pe marginea drumului că Maria ar fi avut o iubire secretă din care s-a născut Isus. Nu toți erau de aceeași părere cu privire la identitatea tatălui copilului. Unii spuneau că poate Maria a avut chiar mai mulți amanți și nu se știe prea bine care dintre ei era adevăratul tată al fiului ei. Iosif ar fi fost un fel de paravan pentru viața păcătoasă a Mariei.
Ascultând cu atenție și durere această istorisire a vecinei, inima Mariei era străpunsă de o mulțime de săbii, de la neputință până la revoltă și indignare fără margini. Dar ea învățase să-și controleze cu grijă pornirile, așa că răspunse liniștită că toate acestea nu erau decât născociri răutăcioase și bârfe murdare. Nu era nimic adevărat din toate poveștile pe care le spuneau oamenii. Fiul ei se născuse dintr-o taină pe care nici ea nu o înțelegea prea bine, dar în care în mod sigur Dumnezeu era implicat. Apoi Maria a povestit încă o dată ce îi spusese îngerul Gabriel.
Bârfa este un lucru pe cât de obișnuit, pe atât de rău și distrugător. Oamenii se simt liberi să își lase imaginația să lucreze și apoi încep să povestească și să înflorească lucrurile care le-au trecut prin minte. Ca povestire, bârfa este foarte plăcută pentru ascultători, care duc vorba mai departe, adăugându-i noi detalii cât mai picante și mai interesante. Dar pentru persoana în jurul căreia se țese bârfa aceasta este o experiență violentă și amară, putând duce la pierderi semnificative privind stima de sine și capacitatea de a relaționa.
Cu siguranță că Dumnezeu este întristat de cuvintele mincinoase și răutăcioase ale bârfei și bârfitorilor.
Ce ar trebui să fac pentru a nu contribui cu nimic și niciodată la răspândirea bârfei?
