Când ai modelat ultima dată ceva din lut? Da, lut, chestia aia lipicioasă și urâtă de care te speli 10 minute și tot nu se curăță… Sigur îți amintești măcar că odată, într-un parc de activități ai încercat și tu să faci o vază pe o roată de olar…
Ai modelat-o cu grijă, dar până la urmă nu a ieșit. Apoi meșterul a făcut și el una. Cu mișcări sigure a dat formă bulgărelui de lut, până ce a ieșit o minune, pe care ți-a dăruit-o apoi ca amintire.
Ziua următoare te-ai lăudat că era capodopera ta, dar în sufletul tău știai adevărul. El era maestrul…
Citește Psalmii 139:13,14
Te uiți în oglindă și abia dacă te mai recunoști. Ce se întâmplă?
Ceea ce simți, cum gândești sau ceea ce vezi în oglindă poate fi derutant, stânjenitor sau confuz.
Ești ca o imagine video care se transformă dintr-o creatură în alta. Știi cine erai. Acum vezi doar o parte din tine în mijlocul procesului de transformare.
Ce nu știi este în ce te transformi. În altceva? Într-un delfin alb? Într-un uriaș? Sau poate cineva îți face o farsă și nu vei crește niciodată.
Făcătorul tău nu este îngrijorat sau confuz. Dumnezeu te-a făcut unic, exact așa cum a vrut. Dumnezeu ți-a făcut interiorul – creierul și sentimentele. El ți-a „țesut” un înveliș – trupul tău. Lucrul acesta te face minunat – nu înfricoșător, ci uimitor și incredibil.
Lui Dumnezeu I-a păsat de tine încă de când te-a țesut în pântecele mamei tale. Știe deja totul despre trupul, creierul și inima ta din prezent și din viitor. Și are planuri bune pentru tine.
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
Psalmii 139:13,14
